Dragobetele

Pe 24 februarie se iubeste. Se iubeste in stilul dulce romanesc, in cel mai curat si mai intens mod. Este zi de primavara, iar natura revine la viata, pasarile presara bucurie, florile anotimpului ne incanta simturile, voia buna e la ea acasa, pe plaiurile mioritice.

Este ziua lui Dragobete, numit si Navalnicul sau Logodnicul Pasarilor, fecior chipes si puternic, ce ne aduce iubirea in casa si in suflet.
Legenda povesteste despre Dragobete ca fiind un personaj mitologic, similar lui Eros, al vechilor greci, si lui Cupidon, al romanilor, ce oficia in cer, la inceputul fiecarei primaveri, nunta tuturor animalelor, traditie ce s-a extins treptat pana in randul oamenilor si a da nastere unor obiceiuri specifice romanilor din sudul si nordul Dunarii.

Din pacate, acestea tind sa fie tot mai mult uitate de romani si inlocuite cu sarbatoarea catolicilor dinspre Apus, aceea a Sf-ului Valentin. In mediul rural, in special, traditia straveche, riturile vechilor traci raman inca vii. Romanul de aici isi mai aduce inca aminte de obiceiul de demult al fetelor si baietilor, care, in ziua lui Dragobete, se primeneau in haine curate de sarbatoare si porneau cu voie buna inspre padure, pentru a culege ghiocei, viorele, tamaioasa, pe care le asezau la icoane si le foloseau la diverse farmece de dragoste. Inspre ora pranzului, fetele porneau in goana inspre sat, fuga fiecareia atragand dupa sine cate un baiat, si nu unul oarecare, ci acela care le indragea. De isi prindea aleasa, acesta ii fura o sarutare in vazul lumii, sarutare ce simboliza legamantul lor de dragoste pe intregul an de zile. De aici si celebra zicala "Dragobetele saruta fetele!", mult indragita de fetele nerabdatoare, ce purtau in suflet speranta primirii a cat mai multor sarutari, ce erau menite sa le aduca acestora dragoste pe deplin in viitor. Un alt obicei al fetelor era de a strange omatul netopit, apa de ploaie sau de izvor, pe care o considerau ca avand efecte magice asupra lor atunci cand o foloseau, intrucat deveneau mai frumoase si mai dragastoase.

Flacaii stransi in cete sau multimile de fete obisnuiau ca, in ziua de Dragobete, sa isi cresteze bratul in forma de cruce, dupa care isi suprapuneau taieturile, devenind astfel frati, respectiv surori de cruce.
Traditia mai spune ca, in aceasta zi, cand biserica crestina sarbatoreste Aflarea Capului Sfantului Ioan, oamenii isi intrerupeau toate muncile, curatandu-si si aranjandu-si insa casa, pentru a-l intampina sum se cuvine pe zeul iubirii, care nu venea singur, ci insotit de asa-numitele zane Dragostele, ce le sopteau vorbe de amor indragostitilor.
Fiecare avea grija ca aceasta zi sa nu ii prinda fara pereche, ceea ce ar fi reprezentat un semn rau, prevestitor de singuratate pe intreg parcursul anului, pana la urmatoarea zi de Dragobete.

Prilej de bucurie si bunastare, Dragobetele reprezinta una dintre cele mai frumoase obiceiuri stravechi ale poporului roman. Pacat insa ca foarte multi i-au uitat semnificatia si au substituit-o cu sarbatoarea vecinilor nostri occidentali, aceea a Sf-ului Valentin, ce nu are nici o inrudire cu mitologia populara romana. Insa romanii care cunosc legenda lui Dragobete o celebreaza pe 24 februarie a fiecarei primaveri. Nu uitati nici voi ca iubirea este la ea acasa!

Povestea Dragobetelui

An de an, pe 24 februarie, bunicii noştri sărbătoreau Dragobetele, una din cele mai frumoase sărbători populare dedicate iubirii. Acum a căzut în desuetitudine, nepoţii de azi au uitat de ea şi au adus în ţară de prin America Valentine' s Day - ziua îndrăgostiţilor. Că aşa-i la modă şi sună mai bine. Preluat de la vechii daci ca peţitor şi naş al animalelor, românii l-au transfigurat pe Dragobete ca protector al iubirii. Tradiţia spune că era fiu al babei Dochia şi în această zi se anunţa venirea primăverii. Ursul iese din bîrlog, păsările îşi caută cuiburi şi se împerechează, iar oamenii trebuie să participe la această bucurie a naturii prin iubire.
Bătrînii spun că în această zi, satele româneşti răsunau de veselia tinerilor şi zicala: „Dragobetele, sărută fetele“ şi cei care se întîlneau şi se plăceau în această zi rămîneau toată viaţa împreună. Se mai perpetuează la români şi alte credinţe populare legate de această zi. Se spune că cine participă la această sărbătoare va fi ferit de boli, mai ales de febră, şi că Dragobetele ajută pe gospodari să aibă un an îmbelşugat. Îmbrăcaţi de sărbătoare, fetele şi flăcăii se întîlneau în faţa bisericii şi plecau să caute, prin păduri şi lunci, flori de primăvară. La întoarcerea în sat, fetele aleargau, iar cele care erau ajunse din urmă de flăcăi, erau sărutate în văzul lumii.
Pentru oamenii mai în vîrstă, sărbătoarea Dragobetelui e ziua în care trebuie să aibă grijă de toate orătăniile din curte, precum şi de păsările cerului. În această zi nu e voie să se sacrifice animalele, ca să nu se strice rostul împerecherilor.
Tinerele în pragul măritişului şi femeile strîng în această zi rămăşiţe de zăpadă şi apa topită o pun într-un vas, pentru a fi folosită pe parcursul anului pentru înfrumuseţare şi descîntece de dragoste.
După o credinţă întîlnită cu precădere în vestul Munteniei şi în
Oltenia, Dragobetele este un duh al pădurii care, într-o anume zi a
începutului de primăvară, ia chip de flăcău neasemuit de frumos şi
hălăduieşte prin codri, „după fetele şi femeile ce profanează lucrînd
ziua-i consacrată“ pentru a le pedepsi. Dar cine mai ştie de toate acestea? E mai simplu de Valetine's Day prin crîşme şi cluburi cu cocktail-uri băute-n neştire.

Just Loveing You !!

Ma uit cum vantul imprastie stropii de ploaie.....pe geam.......pe pamantul deja ud.......peste fata mea....ma uit si imi dau seama k in sufletul meu suferinta imi imprastie toate sentimentele p care le-ai nascut in inima mea. Cineva mi-a spus ca p dinafara sunt calda si blanda si p dinauntru sunt rece si vijelioasa. Si poate asa e. Dar u ai schimbat asta. U mi-ai incalzit inima facandu-ma sa simt lucruri pe care nu stiam k le pot simti. Dar acum simt k inima mea se raceste din nou. De ce nu vrei sa ma ai langa tine? D e ce de fiecare data cand eu incerc sa ma apropii tu pari din ce in ce mai departe si nu pot sa ajung la tine.........sa te ating......sa te simt aproape? Stiu ca odata o sa fie totul asa cum ne-am dorit amandoi dar pana atunci eu sunt singura intr-o lume prea intunecata ca sa pot merge mai departe. Dar o sa stau intr-un colt si o sa astept sa apari u,luminita mea si sa ma iei langa tine. Te iubesc!

Coltul Meu De Rai

Cand

Cand ma gandesc la tot,
ma gandesc la orice.
cand ma gandesc la orice,
imi dau seama ca exista mai mult.
cand ma gandesc prea mult,
inseamna ca ma gandesc la tine.
atunci cand ma gandesc la tine,
nu stiu cat la suta gandesc,
si cat la suta simt.
atunci cand...simt,
totul pare tot, si totul, pare orice.
atunci cand, totusi simt,
inseamna ca mi-e dor.
iar atunci cand mi-e dor,
mi-e dor de tine.
cand mi-e dor de tine,
nu mai inteleg nimic. deci,
sunt multe zile in care,
...nu inteleg nimic.
cand...inteleg cate ceva,
inteleg ca totusi,
si atunci cand inteleg,
tot mi-e dor de tine.
cand mi-e dor de tine.....si asha,
as putea sa continui mereu. sti de ce?
pentru ca oricum, nu inteleg nimic...